Ce este Criosauna?

Crioterapia, așa cum este denumită terapia prin frig, se practică de secole sub diverse forme (comprese reci, gheață etc.). În ultimii ani, ea a fost redescoperită, ba chiar reinventată, grație studiilor și tehnologiilor de care dispunem. Aerocrioterapia este o ramură a crioterapiei și constă în răcirea simultană a întregii suprafețe a corpului uman în mediu gazos, cu temperatură extrem de scăzuta. Astăzi, milioane de oameni, în special din Europa, Asia și din America de Nord, se bucură de efectele fabuloase ale acestei terapii. Este vorba despre clienții centrelor wellness & spa, sportivii de performanta ori pacienții unor renumite centre de sănătate.

AeroCrioTerapia (ACT), denumită popular și Criosauna, este o metodă ce constă în răcirea simultană a întregii suprafețe a corpului uman în mediu gazos cu temperatură extrem de scăzută (până la -180°C).

Baza eficienței medicale a aerocrioterapiei (ACT) este legată de influența stimulatoare asupra sistemului hipotalamo-hipofizo-adrenal și de asemenea de stimularea circulației sangvine periferice. S-a explicat influența ACT asupra organismului și prin intervenția sistemului neuropeptidelor și formării endorfinelor endogene.

ACT crește considerabil microcirculația și îmbunătățește procesele trofice din organe și țesuturi, are pronunțat caracter imunomodulator, favorizează activarea sistemului de detoxifiere a organismului.

ACT are eficiență medicală maximă. Eficiența sa este determinată nu numai de nivelul temperaturii din criosaună, ci și de rata scăderii temperaturii.

Aerocrioterapia, denumită popular si criosaună, este opusul unei saune conventionale, organismul fiind expus pentru foarte scurt timp (1 - 3 minute) la o temperatură cuprinsă între -120°C și -180°C. În ciuda valorilor extrem de scăzute, corpul nu îngheață, deoarece aerul din criosaună este foarte uscat. În aer umed, această temperatură ar fi, cu siguranța, inacceptabilă pentru organism. Senzația percepută în timpul procedurii este suportabilă, fiind mai puțin neplăcută decât scăldatul in apă rece, spre exemplu.

Viteza pierderii de căldură de la suprafața corpului este incredibilă, ceea ce face ca organismul să răspundă în totalitate și nu numai prin sistemul de termoreglare, cu toate mecanismele adaptive, incluzând sistemele hipotalamo-hipofizo-adrenal, imun, endocrin și altele.

Expunerea pentru scurt timp la temperaturi extrem de joase, fără a perturba mecanismele funcționale și energetice ale organismului, este o modalitate de antrenament pentru toate stadiile de stres fiziologic, punând în alertă toate resursele fiziologice ale organismului.

Șocul termic scurt și controlat ajută organismul să-și regăsească echilibrul, elimină stresul și consecințele sale, reduce celulita și greutatea corporală. În funcție de greutatea corporala și temperatura din cabină, în timpul unei proceduri, se pot "arde" 150-800 kcal iar între proceduri peste 1000 kcal, ceea ce înseamnă că după o serie de 20 - 30 proceduri, greutatea corpului poate scădea cu 7-10 kg. După criosaună se obține o regenerare naturală a celulelor, adică un organism mai tânăr, se stimulează sistemul imunitar, se reglează activitatea hormonală și metabolismul, se îmbunătățesc funcțiile sexuale. În timpul procedurilor, organismul generează endorfine, supranumite "hormonul fericirii", ceea ce asigură întregului corp o stare tonică, o stare de bine ce durează in timp.

Aerocrioterapia (ACT) este cea mai puternică metodă în fizioterapie și nu poate fi interpretată ca terapie prin frig în sensul tradițional.

Criosauna are și efecte curative. Este o cale rapidă de tratament și recuperare după traumatismele sportive, dar și de refacere rapidă a capacitaților sportive după efort prelungit.Cu ajutorul criosaunei se pot trata eficient și o parte dintre cele mai frecvente afecțiuni cronice.

Istoric

Încă din antichitate, omul a folosit puterile terapeutice ale frigului pentru a calma durerea, a reduce inflamațiile, a îmbunătăți sănătatea, a crește imunitatea organismului și a preveni bolile.

Acum aproape 200 de ani un om de știință german, Sebastian Kneipp, se arunca în apele înghețate ale Dunării pentru a-și trata tuberculoza (boala mortală în acea perioadă), demonstrând astfel că și cele mai grave boli pot fi tratate prin stimularea sistemului imunitar. Mai târziu, el a dezvoltat o tehnică de creștere a imunitarii (călire a organismului) care este utilizată și în medicina actuală.

Odată cu progresele științei, noi agenți criogenici au fost folosiți pentru a obține temperaturi negative extreme. Cel mai folosit a fost și este azotul lichid, a cărui temperatura de evaporare este de -195,77°C (azotul intră în compoziția aerului atmosferic într-un procent de 78%).

În anii '70, profesorul japonez Tosimo Yamauchi a dezvoltat o noua metodă terapeutică bazată pe expunerea corpului la temperaturi de până la -180°C.

Rezultatele au depășit toate așteptările. Noua metodă trata nevralgiile, traumatismele și depresiile într-un mod care nu mai fusese folosit științific până atunci. Terapia prin frig a produs o adevărata revoluție în medicină și cosmetică. Rezultatele muncii sale vorbesc de la sine: în 10 ani, clinica sa a tratat peste 2000 de pacienţi cu boli reumatice în stadiu avansat. La 80% dintre ei, durerile au dispărut complet și s-au putut întoarce la o viață normală.

La Congresul de reumatologie de la Wiesbaden din 1979, Yamauchi a prezentat pentru prima dată metoda sa de terapie prin frig. Aceasta a fost primită bine de participanți. Astfel, în 1984 profesorul Reinhard Fricke trata în criosauna din clinica sa peste 100 de pacienți pe zi. În prezent, numai În vestul Europei sunt peste 1000 de centre de crioterapie unde milioane de oameni beneficiază de terapia prin frig.

Aceasta tehnică poate fi considerata una din cele mai remarcabile descoperiri ale secolului al XX-lea.

De ce aş face criosauna?

O întrebare foarte bună si complexă.

Pe ușa unui salon de înfrumusețare, a unei săli de fitness sau a unei clinici medicale care deține o criosaună intră zilnic foarte mulți oameni. Ce-i face pe toți aceștia să înfrunte pentru trei minute o temperatură atât de scăzută, care aduce aminte de unele imagini din filmele de science fiction?

Cele mai frecvente motive pentru care oamenii fac proceduri de criosaună sunt legate de beneficiile pe care această terapie le aduce.

Unii clienți fac criosaună pur și simplu pentru a se simți bine, pentru a se revigora și a se menține în formă, alții fac criosaună pentru întreținerea siluetei, pentru a avea o piele ca de bebeluș și pentru a reduce celulita (cazul doamnelor si domnișoarelor), unii ca să întinerească și să îmbunătățească funcțiile sexuale, alții pentru tratarea unor afecțiuni cronice iar alții, cum este cazul sportivilor, fac criosaună pentru refacere și recuperare.

Dar nu numai atât, criosauna ajută și în cazul unei probleme ortopedice, a unui traumatism sau fracturi, a unei luxații, dar și în cazul unei probleme mai grave, de exemplu o boala reumatismală, dermatologică, hormonală sau chiar neurologică. Ca orice terapie și aceasta are și contraindicații printre care se numără sarcina, bolile grave de inimă, anumite boli de sânge, urticaria la frig și altele.

Organismul uman este extrem de complex, de aceea în momentul în care este agresat cu un șoc termic el răspunde pe măsură și activează toate resursele pe care le are la dispoziție pentru a asigura supraviețuirea. În acel moment se produce o comunicare extrem de rapidă între receptorii de pe piele și hipotalamus. . Astfel, hipotalamusul primește instantaneu informații despre agresiunea termică ce s-a produs asupra organismului. Sunt alertate și puse în funcțiune mecanismele proprii organismului pentru a menține constanți parametrii de termoreglare. Fluxul de sânge este crescut spre organele interne ceea ce asigură o oxigenare puternică la nivelul fiecărei celule. La nivelul pielii și nu numai se produce vasoconstricția vaselor de sânge urmată la scurt timp de vasodilatația acestora.

Se cunoaște faptul că organismul uman are o capacitate de autovindecare extraordinară numai că uneori mai “uită” ce are de făcut, iar șocul termic îi aduce aminte.

Cum se întâmplă?

În cursul procedurii de aerocrioterapie, în criosaună, persoana intră purtând doar lenjerie intimă, mănuși și ciorapi groși. Asistentul ce deservește echipamentul reglează înălțimea podelei astfel încât umerii persoanei să fie la nivelul marginii de sus a cabinei, apoi aceasta este expusă unui amestec rece de vapori de azot lichid și aer. Reducerea temperaturii de la -20°C la temperatura dorită (maxim -180°C) se produce în mai puțin de 30 de secunde. Temperatura pielii scade rapid la 5°C și apoi, prin intensificarea circulației periferice, ajunge la 35°C (temperatura normală a pielii este de 32,5°C). Întrucât procedura este foarte scurtă (1-3 minute) se răcește doar stratul superficial al pielii, în timp ce temperatura organelor interne rămâne neschimbată.

Primul efect se poate observa după 5-10 minute de la terminarea procedurii și constă în apariția unei stări de bine (datorate eliberării de endorfine în sânge) care durează cel puțin 6 ore. Majoritatea persoanelor care au efectuat proceduri au observat că au avut un somn profund din prima noapte după criosaună.

După primele 3-4 proceduri, apar rezultate uimitoare: pielea întinerește, eventualele dureri dispar, se simte o întinerire generală a organismului, apar primele efecte de reducere a greutății (amplificate în cazul combinării criosaunei cu masaj si fitness). Pentru rezultate persistente în timp, sunt recomandate seriile de 10-20 de proceduri.

Procedura nu este toxică sau periculoasă pentru om, personalul de deservire și mediu.

Criosauna nu se încadrează în categoria aparaturii și dispozitivelor medicale și nu necesită autorizări speciale.

Cât de frig e în criosaună?

Timpul petrecut în criosaună este foarte scurt (max 3 min) iar temperatura este obținută gradual prin eliberarea de vapori de azot lichid pentru 2-3 secunde după care urmează o pauză de circa 40-60 de secunde în care organismul cedează căldura și se adaptează temperaturii. Acest ciclu se repetă de câteva ori pana la terminarea celor 3 minute. Temperatura interna a organismului nu este afectată, doar pielea fiind cea a cărei temperatură scade foarte mult pentru foarte scurt timp.

Frigul la care suntem expuși în timpul unei proceduri de criosaună nu este același frig cu care suntem obișnuiți zi de zi în timpul iernilor geroase, acea senzație de “înțepătură” sau “tăiere” a pielii. Temperatura în timpul procedurii este obținută prin evaporarea azotului lichid; acesta devenind gazos (nu este toxic, el găsindu-se în aerul respirat în proporție de 78 %), transformă umezeala în cristale de gheață, iar temperatura obținută nu se asociază cu umiditate absolut deloc, ceea ce face ca procedura să fie suportabilă pentru organism, știut fiind faptul că apa este un bun conducător de căldura.

Echipamentul în care se poate obține aceasta temperatura scăzută, criosauna, are forma unui cilindru cu o platforma la baza care se poate regla după înălțimea clienților, astfel încât capul să stea în afara cilindrului (pot sa facă astfel proceduri și cei ce suferă de claustrofobie), iar restul corpului să fie expus la vapori de azot lichid. În criosaună temperatura scade gradual astfel încât organismul sa aibă timp să se adapteze. Marea majoritate a clienților ce au făcut proceduri de criosauna au exclamat la sfârșitul acesteia: “ASTA A FOST TOT?”

Efecte în organism ale aerocrioterapiei

Influența regimului terapeutic de frig asupra structurilor celulare și tisulare

Este cunoscut că eficiența mecanismelor de termoreglare ale organismului este foarte ridicată: răcirea excesiva a corpului (prin expunere de 1 - 3 minute la aer cu temperaturi de până la -120°C sau răcirea, pentru câteva minute, a unor segmente corporale până la temperaturi de -180°C) determină un lanț de reacții de apărare, dar, în același timp, nu se constată o suprastimulare a mecanismelor de termoreglare.

Se știe că reacția fiziologică de apărare la răcirea generală dozată este foarte favorabilă pacienților cu boli reumatismale, pentru că reduce durerea și contractura musculară. Răspunsul se manifestă prin modificări vaso-vegetative, prin stimularea sistemului adrenal.

După dr. R. Fricke (1989), efectele favorabile ale ACT în tratamentul afecțiunilor aparatului locomotor (pacienții au stat în criosaune la o temperatură de -160°C timp de 1 - 3 minute) se datorează stimulării funcției lobului anterior al hipofizei. El a descoperit că, sub influenta procedurilor de ACT, nivelul cortizolului plasmatic al pacienților a scăzut, nivelul de prolactina şi de hormon somatotrop a rămas nemodificat, conținutul de noradrenalina a crescut, iar cel de adrenalina a rămas în limite normale. Recent, unii cercetători au încercat sa explice influenta ACT prin intervenția sistemului neuropeptidelor și formarii endorfinelor endogene. Fenomenul a fost confirmat prin datele obținute prin monitorizarea pacienților cu sindroame dureroase ale coloanei vertebrale care au primit crioaplicații cu temperatura de -140°C și al celor cu criospasm bronșic, tratat cu aer rece (pentru desensibilizare).

Reacția sistemului cardiovascular

Studiind reacția sistemului cardiovascular la rece s-a stabilit că ACT nu determină un efort circulator excesiv, de aceea poate fi folosită la pacienți cu cardiopatie ischemică în stadiul inițial. Monitorizând acești pacienți atât în criosaune (la o temperatură de -110°C) cât și după procedură, nu s-au înregistrat fenomene de ischemie miocardică sau tulburări de ritm cardiac. La pacienți cu tensiune arterială normală, sub influența ACT s-a înregistrat o creștere de până la 10mm Hg a tensiunii arteriale, în timp ce la cei cu hipertensiune arterială creșterea poate fi mai mare.

În prezent, se știe ca vasoconstricția sub influența frigului este prima reacție de apărare a organismului la frig, a doua reacție de apărare fiind vasodilatația observată într-un interval de timp diferit (între 1 - 3 ore) de la încheierea procedurii, în funcție de dozarea răcirii. Intensitatea impactului pe care îl are frigul influențează gradul de înroșire consecventă a pielii (hiperemie reactivă). Totuși, nu s-a constatat o dependență liniară. Se știe că prima reacție de apărare este țintită spre conservarea căldurii, a doua asigură producerea intensă de căldură. În același timp, împărțirea răspunsului vascular în prima și a doua categorie este relativă.

Situația reală din organism este caracterizată prin oscilațiile ritmice ale vasoconstricției și vasodilatației la nivelul pielii, care previn astfel afectarea ischemică a țesuturilor. Efectul maxim al ACT se obține pentru o răcire a pielii la o temperatură de 8°C - 15°C.

Influența aerocrioterapiei (ACT) asupra sistemului neuromuscular

Răspunsul inițial al organismului la ACT este legat în primul rând de stimularea receptorilor cutanați. Răcirea prelungită determină inhibarea lor si, parţial, paralizia lor, manifestate prin simptomele subiective ale pacienților: mai întâi se percepe frig, apoi arsura și înțepătură, apoi durere, care este înlocuită de anestezie și analgezie.

Capacitatea de a regla tonusul muscular este una din cele mai valoroase proprietăți ale ACT. Majoritatea autorilor folosesc frigul pentru a reduce contractura musculară, alții invers, pentru a crește tonusul muscular. Ultimii își ating scopul prin expunerea la temperatura scăzută moderată (circa 0°C). Rezultatul este creșterea forței musculare și a rezistentei organismului.

Reducerea contracturii musculare are o mare importanță practică. Relaxarea musculară se înregistrează după o răcire mai îndelungată (de peste 10 minute) la o temperatura medie de 0°C sau după o expunere de scurtă durată, dar intensă, la frig (până la -180°C).

Cercetătorii au demonstrat că terapia prin frig cu aplicare de gheață, la fel ca și expunerea la aer rece (de până la -180°C) pentru 2 - 3 minute ori introducerea în criosauna (la circa -110°C) nu modifica temperatura la nivelul mușchilor sau filetelor nervoase. Efectele decontractante ale ACT sunt datorate sistemului exteroceptiv cutanat și sistemului gama motoneuronic.

Influența expunerii la frig în anumite afecțiuni

Mecanismele sanogenetice ale ACT se bazează pe efectele anestezice, antiflogistice și spasmolitice.

Eficiența terapeutică a ACT (staționarea într-o criosaună la temperatură de -110°C pentru 0,5 - 3 minute) la pacienți cu afecțiuni articulare reumatismale este demonstrată nu numai prin reducerea durerii, dar și prin îmbunătățirea funcționalității articulare și îmbunătățirea stării generale de sănătate. Același efect a fost demonstrat şi la aplicarea pe părți acoperite ale corpului (în criosaună, articulațiile de la mâini sau picioare pot fi acoperite cu mânuși sau ciorapi groși).

Îmbunătățiri considerabile ale stării funcționale a pacientului se înregistrează la câteva ore după procedură.

Răcirea țesuturilor afectate de arsuri cu ajutorul vaporilor de azot lichid având o temperatură de -100°C previne procesele secundare de alterare după arsură.

ACT este utilizată eficient în clinicile neurogeriatrice (în tratamentul bolilor sistemului nervos la persoane vârstnice). Practic nu există limită de vârstă pentru ACT cu temperatură foarte scazută; expunerea la aer având temperatura de până la -180°C a fost practicată la pacienți de până la 81 ani. S-a observat că ACT crește rezistența fizică a pacienților cu 6,8% pentru exercițiile executate la bicicleta ergonomică.

Efectul anestezic care scade necesarul de medicație analgezică, miorelaxantă și antiinflamatorie, precum și absența efectelor secundare ori a limitei de vârsta fac din ACT o importantă metodă de recuperare în sindroame dureroase cronice, în special cele neurologice şi reumatismale.

Atenția acordată acestei probleme este determinată de necesitatea clinică pentru metode de recuperare complexe, care dau rezultate excelente, așa cum arată investigațiile recente.

Expunerea la frig simultan cu sau după alți agenți fizici (ultrasunete, terapia cu oxigen hiperbaric, iradiere cu microunde şi emisie de laser, iradieri cu UV) în condiții experimentale și clinice a demonstrat posibilitatea de a intensifica sau a reduce acțiunea unui factor ales prin răcire. Pentru a crește eficiența, tratamentele electrice se folosesc împreună cu ACT, secvențial.

Recent au fost dezvoltate metode simultane de combinare a răcirii cu curenți direcți sau pulsați (diadinamic, interferențial). De asemenea, există cazuri de utilizare a ACT cu câmpuri magnetice alternative. Mulți cercetători menționează efectele pozitive ale procedurilor ACT aplicate înaintea exercițiilor fizice la pacienți cu boli reumatice.

Pentru această categorie de pacienți se recomandă tratament discontinuu. Acesta constă în expunerea la rece pentru 3 minute cu un complex de exerciții terapeutice de 5 minute, care alternează de câteva ori. Eficienţa combinării ACT cu exercițiile izometrice a fost demonstrată, determinând așa-numita relaxare musculara post izometrică. Este recomandat să se combine expunerea locală la aer rece, de exemplu, pentru o articulație, cu flexia și extensia, în acest caz, pe parcursul întregii proceduri.

Pacienții cu neuropatie autonomă necesită kinetoterapie intensivă după fiecare imersie rece. Aceasta vizează compensarea producerii de căldura. După artroscopia genunchiului se folosește o aplicație cu gheaţă de 15 - 20 de minute pentru a reduce edemul.

Baza eficienţei medicale a ACT este legată de influența stimulatoare asupra sistemului hipotalamo-hipofizo-adrenal și, de asemenea, de stimularea circulației sangvine periferice. ACT totală are eficiență medicală maximă. Eficiența terapeutică este determinată nu numai de nivelul temperaturii din zona criosaunei, cât și de rata scăderii temperaturii. Durata procedurii ACT este de 30 - 180 de secunde (0,5 - 3 minute). În timpul acesteia, temperatura pielii pacientului ajunge instantaneu la 0°C, dar apoi, datorita intensificării circulației periferice, ajunge la 35°C (temperatura normală a pielii este de 32,5°C). Creșterea compensatorie a temperaturii durează circa o ora și jumătate. Alături de creșterea compensatorie a temperaturii, în timpul procedurii de ACT durerea și redoarea în articulațiile afectate de poliartrită reumatoidă sunt supresate.

Posibilitatea de supresie a durerii în articulații combinată cu reducerea redorii face ca gimnastica curativă să fie mai performantă, ceea ce, împreună cu dieta, asigură rezultate bune în tratamentul poliartritei reumatoide. Influența analgezică a ACT este considerată a fi rezultatul scăderii activității mediatorilor inflamației. De aceea, ACT este recomandată în toate tipurile de poliartrite: acute sau cronice, infecțioase sau non infecțioase.

ACT este recomandată în toate tipurile de poliartrite: acute sau cronice, infecțioase sau non infecțioase, în tratamentul imunodeficiențelor, pentru creșterea rezistenței nespecifice a organismului, pentru tratarea plăgilor arse. Efectul benefic al ACT permite utilizarea ei pe scară largă, această puternică metodă preventivă fiind simplu de utilizat atât pentru bolnavi internați, cat si in ambalator.

Terapia prin frig ca metodă a fost pusă în aplicare și a fost studiată și în raport cu afecțiunile articulare reumatismale. Destul de repede, metoda a devenit centrul tratamentului comprehensiv pentru o varietate de boli severe, care erau foarte dificil sau imposibil de tratat înainte. În ochii experților străini, domeniul de aplicație al ACT, ca parte a terapiei multimodale, include următoarele afecțiuni: bolile articulare inflamatorii, bolile articulare degenerative cu componenţă inflamatorie secundară, afecțiuni ale coloanei vertebrale, inflamatorii sau degenerative, inflamații ale țesuturilor moi, colagenoze, boli autoimune.

Programul japonez de călire a copiilor în criosaune s-a dovedit a fi eficient, înregistrându-se scăderea considerabilă a incidenţei infecțiilor respiratorii la subiecții copii după zece ședințe de ACT față de lotul martor. Rezultatele ACT în tratamentul astmului bronșic, al afecțiunilor pulmonare cronice și al polinozelor s-au dovedit a fi satisfăcătoare. Cea mai valoroasă experiență în aplicarea ACT a fost înregistrată în tratamentul stărilor depresive, eliminarea sindromului de stres, terapia drogo-dependenței ,, folosirea ca stimulator care amplifică abilitățile funcționale ale organismului. Este aproape imposibil să fie enumerate toate formele nosologice, a căror eficienţă terapeutică depășește 85%. Acestea includ psoriazisul, sindromul atonic, scleroza diseminată, poliartrita reumatoidă.